Râmele ca indicator al activității biologice

Nu ai nevoie de laborator pentru a evalua dacă solul tău are viață. Ai nevoie de o lopată, o găleată și disciplina de a face aceeași măsurătoare în aceleași condiții, an după an. Râmele sunt indicatorul cel mai vizibil, iar prezența lor spune ceva despre hrană, umiditate, aerare și absența perturbării mecanice.

Ce ne spun, de fapt, râmele

Râmele nu sunt un scop în sine. Ele sunt un semn indirect că există materie organică accesibilă la suprafață, că umiditatea este suficientă și că solul nu este întors frecvent. Cel mai important efect agronomic al speciilor care sapă galerii verticale este crearea unor canale continue, care conduc apa în adâncime mult mai eficient decât porii creați mecanic.

• Speciile de suprafață trăiesc în stratul de resturi vegetale și le fragmentează.
• Speciile care sapă galerii verticale profunde contribuie direct la infiltrarea apei.
• Speciile care se deplasează orizontal în stratul arabil amestecă materia organică cu partea minerală.

Când să numeri și când nu

Momentul contează mai mult decât metoda. Râmele sunt active când solul este umed și temperat — în general primăvara și toamna. Vara, pe sol uscat, multe specii intră în repaus la adâncime, iar o numărătoare în iulie va da valori mici indiferent de calitatea solului. La fel, iarna, pe sol rece.

Ce le reduce numărul

• Lucrarea solului cu întoarcere, care distruge galeriile și expune exemplarele la prădători și uscăciune.
• Sol descoperit perioade lungi, fără hrană la suprafață și cu variații termice mari.
• Tasarea severă, care închide fizic spațiul necesar deplasării.
• Uscăciunea prelungită, în special pe soluri cu capacitate mică de reținere a apei.